Otopeni - Open the gates of Hell

O crimă şochează întotdeauna. Când victimă cade o persoană tânără şi nevinovată, este cu atât mai revoltător. Când mai e însoţită şi de viol, devine aproape de nesuportat. Când însă victimă cade o fată tânără, plină de vise şi de curaj care a venit din celălalt colţ al lumii fix la noi în ţară să dea tot ce avea ea mai bun şi este ucisă de un căcat de taximetrist nenorocit tolerat de jigodiile de autorităţi române, rămâi fără cuvinte...iniţial. După care, te dezmeticeşti şi simţi nevoia să zici şi tu vreo două vorbe în calitate de om şi cetăţean român. Când întâmplător mai eşti şi pasionat de călătorii şi lucrezi şi în turism, parcă te loveşte de două ori o astfel de veste. Copila asta nu este victima unei dejecţii umane cu chip de taximetrist. Este victima unui sistem corupt până în măduva oaselor. Ultimul avertisment a fost dat odată cu organizarea finalei Europa League la Bucuresti. Cu o saptamană inainte se impunea din partea autorităţilor o curăţenie generală. Se anunţau 40000 de vizitatori spanioli, o oportunitate enormă pentru a arata unui popor căruia nu i-am demonstrat decât că ştim să culegem căpşune şi să furăm că ştim mai mult de atât. Şi ce e mai importantă decât prima impresie...când ieşi pe poarta aeroportului şi dai de toţi combinatorii şi de taximetriştii cu feţe din epoca de piatră orice altă impresie ulterioară va păli. Aşa că au existat cazuri de suporteri furaţi grosoloan care au dat chiar şi 60 de euro din Otopeni până la Universitate. Concluzia? Le ştiţi şi voi...numai de bine şi foarte bine, am demonstat că suntem, europeni, organizarea a fost un succes etc...nimic despre mizeriile pe care le-au avut de îndurat spaniolii care au avut de luptat cu mafia de la aeroport. Finala a trecut, spaniolii au plecat, băieţii care trebuie au rămas cu bani în buzunar şi totul s-a încheiat cu un succes răsunător al frumoasei noastre patrii. Din păcate a fost nevoie ca fetiţa asta să moară ca ultimul om din lume pentru ca noi să ne dăm seama cu adevărat de ceea ce se întâmplă. În calitate de om, mă simt cutremurat de ceea ce s-a întâmplat. Ca mine ar trebui să simtă orice om relativ întreg la minte. Indiferent de naţionalitate crima în sine a fost tulburătoare, nu schimba cu nimic datele problemei dacă victimă cădea o fată din Adjud sau Hârlău. Un destin a fost frânt de un dement luat sub oblăduirea sa de statul atotputernic. Ca şi cetăţean român, ma simt înfricoşat. Nu se dau doi bani pe vieţile noastre, ale proştilor care am ales (sau n-am avut de ales) să rămânem în ţară. Niciodată n-am vrut să emigrez, dar parcă astfel de evenimente te fac să te gândeşti de două ori. Ştim că trăim într-o ţară coruptă şi că totul porneşte de sus, că nimănui nu-i pasă de noi, prostimea, dar câteodată astfel de evenimente ne trezesc din letargie şi ne deschid ochii asupra realităţilor sumbre în mijlocul cărora colcăim cu atâta nonşalanţă. Este atât de simplu să scăpăm de taximetriştii şi combinatorii (cum am văzut că sunt ei numiţi) din Otopeni, Gara de Nord şi de pretutindeni, dar asta ar presupune voinţă şi unele eforturi din partea celor responsabili. Cu siguranţă că şi noi, ceilalţi am putea face mai multe... În calitate de călător, mă iau fiori pe şira spinării. Mai ales de călător independent, care a simţit pe pielea lui cât de dezarmant e să fii jefuit într-o ţară străină. Doar jefuit, nimic mai mult...nici nu vreau să mă gândesc la săraca fată. Când te trezeşti singur cuc într-o ţară total străină,oricât de mult ai avea simţul aventurii şi oricât de mult ţi-ai dori să descoperi o nouă cultură, un soi de teamă, de nesiguranţă pun stăpânire pe tine. Îţi vin în minte cele mai horror scenarii, toate cazurile văzute după miezul nopţii la Discovery Investigations şi te gândeşti dacă merită. Odată ajuns la faţa locului, te legi de orice detaliu pentru a te putea decupla de la starea de anxietate iar un zambet sau o vorbă bună pot face minuni. Yurika n-a avut parte de ele ci dimpotrivă, cele mai negre gânduri şi angoase s-au materializat. Nu mai e nimic de spus. Pentru faptul că din cauza lor o fiinţă umană a suferit atât de tare, toată conducerea aeroportului ar trebui să-şi prezinte demisia. Şi fiind vorba despre o victimă din Japonia s-ar cădea să-şi facă şi harakiri...ca un ultim omagiu. Nu am intrat în discuţia despre deserviciile imense pe care acest caz le face turismului şi imaginii României pentru că nu e corect ca această discuţie să fie făcută pe spinarea bietei copile. Ne îngropăm singuri şi-i mai îngropăm şi pe alţii... Acest articol face parte din campania blogosferei turistice romanesti avand menirea de a trage un semnal de alarma asupra a ceea ce se intampla in Aeroportul International „Henri Coanda” Bucuresti, principala poarta de intrare in tara. Alaturi de acest articol, va invit sa cititi si articolele publicate astazi pe blogurile Imperator Travel, World Traveller, Fun Tur, Placerea de a calatori, Turistu, 1001 calatorii, Drum liber, GTD2.0, Travel with a smile, Turism Market, The City Break, Travel Girls, Lumea Mare, Tim, Wafu, Aliceee Traveler.