Nu am văzut până de curând cu ochi buni ideea de a-ţi împărtăşi anumite experienţe "online". Nici acum nu sunt convins că blogurile au fost o invenţie prea strălucită, dar au un mare avantaj: pot fi ale tale şi numai ale tale. poţi scrie în ele fix ce vrei, fără nici măcar un retuş din partea cuiva care se crede mai deştept ca tine, aşa cum e cazul atunci când scrii într-o publicaţie, oricât de mică, de pricăjită şi de lipsită de cititori ar fi. Ar mai fi un avantaj şi anume acela că blogurile sunt interactive. Când începi să o iei pe arătură şi să debitezi enormităţi,comentariile îţi pot da de înţeles acest lucru şi astfel te mai poţi modera sau pur şi simplu poţi progresa, indiferent despre ce domeniu e vorba. Poţi posta nenumărate poze, fără a plăti nimic. Dacă nu ai un domiciliu stabil şi îţi cam place boschetăreala, dar cu toate acestea simţi nevoia din când în când să aşterni ceva pe o foaie de hârtie, e destul de greu să nu pierzi sau să rătăceşti ceea ce scrii. Aici, ele se păstrează, chiar dacă îţi arde casa, ţi se strică calculatoru' sau ţi se face sistematic curăţenie în casă atunci când eşti plecat la beri. Blogurile sunt o categorie cât se poate de democratică: poate avea oricine, poate face orice cu ele, poate primi orice fel de comentarii la ceea ce a scris, poate chiar să promoveze totalitarismul sau extremismul (ce ironie...). Nu ştiu cu cei voi umple acest loc, oricum subiectele se vor învârti între turism, călătorii, muzică, conflicte şi fotografie. Deci o paletă bogată...
Mi-am adus aminte, mai e ceva foarte util la această inveţie cu blogurile: se salvează ceea ce scrii, în timp ce scrii, automat. În concluzie, dacă acel personaj malefic de al cărui nume m-am săturat îşi permite să aibă propriul partid politic destinat generaţiei noi şi propria echipă de fotbal (deşi anterior venirii sale era echipa etalon a ţării), pot să am şi eu un căcat de blog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu