Sarajevo - oraşul fără pereche

Sarajevo - oraşul fără pereche

luni, 21 decembrie 2009

După 20 de ani.

Îmi vine în minte un banc referitor la dictatura din Myanmar, fosta Birmanie: Un birman cu o infecţie la măsea a traversat marea ca să meargă la dentist. Stomatologul l-a întrebat: "Nu aveţi cabinete acolo, la voi?" "Ba da, dar nu avem voie să deschidem gura". Cam asta a fost şi atmosfera în România postbelică, cu mici suişuri şi coborâşuri. Sintetizând, putem spune ca se împlinesc 20 de ani de când putem merge la dentist fără să trecem marea.
Orice român de bună credinţă ştie că fără ajutorul Moscovei, fără acordul marilor puteri, Revoluţia Română ar fi fost imposibil de realizat. Tot aşa, nici o persoană cu un minim de bun simţ nu îşi închipuie că Ceauşescu ar mai fi avut prea mult de stat la conducere, chiar şi fără evenimentele din decembrie 1989. Nimeni nu-l crede pe Iliescu care susţine "spontaneitatea" revoluţiei şi crearea ad-hoc a F.S.N-ului. În mare, ştim că tinerii care au invadat străzile, ei înşişi fiind invadaţi de entuziasm şi adrenalină, au murit fără rost. Dar toate acestea le ştim acum, la atâţia ani distanţă. Cei care au ieşit atunci în stradă nu ştiau nimic din toate astea, bezna în care se zbătuseră atâta amar de vreme îi deconectase de la realitate, curajul lor a fost absolut nebunesc, izbucnirea lor - eroism pur. Pentru asta, chiar dacă ştim că revoluţia aşa cum este ea prezentată reprezintă o mare minciună servită maselor, "prolilor" aşa cum îi numeşte George Orwell, oamenii, în special tinerii care au murit în condiţii tragice în acel halucinant sfârşit de decembrie, merită totul din partea noastră. Respectul vis a vis de curajul lor ar trebui să fie nemărginit.
Prin aceste rânduri nu vreau decât sa-mi exprim recunoştinţa fără margini pentru cei ce prin avântul lor tineresc, prin curajul lor nebunesc ne-au dat posibilitatea să ducem o viaţă mai aproape de normalitate. Chiar dacă istoria era scrisă, poate că fără ei lucrurile se mişcau mult mai încet şi cine ştie cât s-ar mai fi amânat şi unde s-ar fi ajuns. Să le mulţumim pentru că avem ce mânca, pentru ca avem căldură iarna, pentru că putem face baie oricând dorim, pentru că dacă ne e poftă de ceva, găsim la orice magazin, pentru că putem vizita lumea, putem citi, ne putem informa, putem să ne îmbrăcăm cum vrem, putem să facem copii doar atunci când îi dorim, putem face sex, putem să avem părul lung şi blugii rupţi, pentru că avem iluminat public, pentru că putem să ne închinăm oricărui Dumnezeu, pentru că putem vedea campionatele mondiale de fotbal, pentru că nu mai avem nevoie de limba bulgară, pentru că putem asculta şi găsi muzică, pentru că putem spune orice banc, pentru că nu trebuie să ne ferim de nimeni şi pentru nenumărate alte motive. Să nu-i uităm niciodată!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu