Sarajevo - oraşul fără pereche

Sarajevo - oraşul fără pereche

vineri, 3 decembrie 2010

Tunisia - O altă lume (Partea a V - a)

6. CUVÂNT ÎNAPOI


Deşi prima impresie ar putea să vă inducă în eroare, nu trebuie uitat că regimul politic din Tunisia este unul dictatorial. Tovarăşul de la conducere se numeşte Zine el Abidine Ben Ali, şi îndată ce veţi călca pe pământ tunisian veţi face cunoştinţă cu domnia sa prin nenumăratele postere ce-l înfăţişează, atât în oraşe şi sate cât şi pe şosele şi autostrăzi. În traducere, pentru turistul venit din afară asta înseamnă că trebuie cu orice preţ să evite discuţiile politice, atât pentru siguranţa proprie, dar şi pentru a evita să-i pună pe localnici într-o situaţie periculoasă. Întrebări de genul "Cum te descurci matale nea Habibe cu pensia?" sau "De ce ţineţi în magherniţă tablouri cu preşedintele, din convingere sau pentru că aşa vi se impune?" trebuie ţinute pentru sine. Deşi din punct de vedere economic, Tunisia este cea mai prosperă ţară africană şi printre cele mai dezvoltate din lumea arabă, la capitolul drepturile omului şi libertatea presei, ţara este în coada multor clasamente internaţionale. Mai exact, atât timp cât faci ceea ce este permis şi nu cutezi să ceri mai mult, statul este cu tine...dacă sari coarda, ai cam băgat-o pe mânecă. Din cele zece milioane de tunisieni, peste 3,5 milioane au acces la internet. Ceea ce nu prea se ştie este că foarte multe site-uri sunt inaccesibile, printre care şi Youtube. Organizaţia internaţională "Reporteri fără Frontiere" a inclus Tunisia pe lista "Inamicilor Internetului" pe care se mai află nume grele precum Coreea de Nord, Arabia Saudită sau Turkmenistanul. De asemenea, avocaţii pentru apărarea drepturilor omului, jurnaliştii independenţi sau criticii regimului Ben Ali sunt eliberaţii din funcţii, ameninţaţi, agresaţi şi nu de puţine ori, întemniţaţi. Poza de mai sus reprezintă un afiş electoral ce îndeamnă tunisienii de bună credinţă să-l voteze pe tătuc şi la alegerile din 2009 (poza e din ianuarie 2008). Şi, ca nişte buni musulmani ce sunt, 89% dintre tunisienii ce s-au prezentat la urne aşa au făcut, au pus ştampila pe el. Sau poate n-au pus-o şi s-a mutat singura în dreptul numelui "care trebuie"...vorba aia, important e cine numără voturile, nu cine votează. În timpul campaniei electorale, mass-media a sprijinit puternic candidatura lui Ben Ali,unul dintre singurele ziare independente fiind închis. Principalului contracandidat la "fotoliul suprem în stat" (minunate aceste expresii tip) i-a fost interzisă orice întâlnire cu suporterii în campanie şi nu i-a fost permis afişajul posterelor electorale. Reporterii independenţi au fost agresaţi de către forţele de "ordine"...vă sună cunoscut de undeva? Nea Nelule, ce făceai mata în primele luni ale lui 1990? Nu tot cu "alegeri libere" te îndeletniceai? Cam aşa stă treaba cu politica prin Tunisia...repet, ca şi turist, într-un fel e mai bine pentru că ţara, fiind condusă cu mână de fier, e mult mai sigură...dar e bine pentru cultura generală a omului de rând să se ştie cam care e treaba pe bune.
În final, m-am gândit să fac o listă cu plusuri şi minusuri aşa cum le-am văzut eu la faţa locului, plus ce am mai citit în timpul liber:

+ SECURITATE: Tunisia este o ţară sigură, mult peste media ţărilor arabe. Am umblat prin Sousse în zone nu foarte turistice la ore gen 10 seara şi m-am simţit cât se poate de ok. Poliţiştii sunt pretutindeni, ca şi turist îţi dă un oarecare sentiment de siguranţă în plus. Ameninţările teroriste, deşi există, sunt mult mai greu de pus în practică decât în majoritatea ţărilor din zonă.

+ TRANSPORT ŞI TELECOMUNICAŢII: Şoselele sunt foarte bune, inclusiv în zona de sud, preponderent deşertică. La fel, oraşele sunt foarte bine asfaltate, în contrast cu unele aşezări de pe la noi în care poţi distruge şi un tractor pe şenile. În oraşe, găsiţi la preţuri modice, "taxiphone", sunt un fel de telefoane publice de pe care puteţi suna oriunde. Nu am folosit, dar am înţeles că sunt cât se poate de viabile. În anii 60, Bourguiba, predecesorul actualului preşedinte, a întreprins o politică de modernizare accelerată a ţării, astfel că inclusiv în satele din mijocul deşertului veţi găsi curent electric şi apă.

+ TURISM: Nu ştiu ce s-ar face ţara asta fără turism...poate că nici ei nu ştiu, aşa că s-au gândit (spre deosebire de alţii) să profite la maximum de pe urma lui. Indicatoare în franceză (sau engelză), infrastructura de care vorbeam mai sus, personal calificat în unităţile de cazare, locuri de cazare cât cuprinde, preţuri rezonabile (cazare, mâncare, transport, intrări la obiective, taxe foto etc) şi nenumărate frumuseţi naturale sau antropice. Ca un exemplu, vecina Algeria (de n ori mai mare decât Tunisia şi plină de obiective turistice majore) primeşte circa 200.000 de turişti anual, în vreme ce Tunisia a primit în anul 2000, peste 5 milioane de turişti. Cam asta înseamnă în cifre infrastructură + stabilitate internă.

+ ECONOMIE: Economia tunisiană este printre cele mai prospere din Africa şi din lumea arabă, fiind în continuă creştere chiar şi în perioada asta crizată...în afara turismului, un rol important îl mai au investiţiile străine, industria petrolieră şi agricultura. PIB-ul a crescut de 3 ori în ultimii 25 de ani, iar procentul populaţiei ce trăieşte sub nivelul de sărăcie a scăzut de la peste 7% în 1990 la doar 3,8% în 2005. Nu prea am eu habar de economie, dar e clar că aici lucrurile se mai fac şi cu cap, chiar dacă nu sunt ca noi, în U.E.

+EDUCAŢIE ŞI ALFABETIZARE: O altă bilă albă (cam cea mai albă după părerea mea) este nivelul scăzut al analfabetismului. Asta se datorează unei politice susţinute de îmbunătăţire a calităţii actului de învăţământ, începută tot undeva în anii 60. Peste 20% din bugetul ţării se introduce în învăţământ, făcând din acesta prioritatea numărul 1 a guvernului. Nu mai ştiu sigur, dar mi se pare că Tunisia este ţara arabă cu cel mai mare procent de femei "ştiutoare de carte". În autobuzul spre Monastir, era chiar amuzant să vezi cum copiii îşi făceau temele pe genunchi în drum spre casă.

+DREPTURILE FEMEILOR: Cam cel mai delicat subiect de abordat...aici femeile nu sunt tratate ca în multe alte ţări arabe, au o oarecare libertate. Spre exemplu, poligamia este interzisă prin lege, vârsta la care fetele se pot mărita este de 17 ani (foarte "înaintată" spre deosebire de alte ţări arabe), femeile pot divorţa. Vestimentaţia este de asemenea mai permisivă, în săptămâna petrecută aici, am văzut o singură femeie acoperită cu totul, majoritatea au doar un hijab care le acoperă părul (dar nu toate).

- TRAFIC: Haos total în oraşe, Bucureştiul pare o glumă proastă. Multe maşini sunt julite sau măcar puţin strâmbe. Trecerile de pietoni ar putea concura de 1 iunie la capitolul "desene pe asfalt", nimeni nu opreşte, totul e să te pricepi să te strecori printre maşini. Dacă nu vă simţiţi "în zi mare", nu vă băgaţi la volan pe aceste meleaguri.

- BĂUTURICĂ: Multe supermarketuri nu sunt dotate cu standurile mult râvnite de către noi, răsăritenii Europei. Sunt câteva tipuri de vinuri, berea Celtia, ţuica de curmale Boukha (un jeg ordinar) şi...nu prea multe altele. Se găseşte totuşi ceva de băut (la hotel în general, că în majoritatea cafenelelor nu se serveşte ciupeală), dar e de muncă...

- ATMOSFERA DIN BAZAR: Deşi iniţial nebunia din bazar pare foarte tare (doar simţi că eşti într-o altă cultură), la un moment dat comercianţii (să le spunem aşa) devin chiar agasanţi, mai ales dacă te văd străin. Atât îţi lipseşte să te şi opreşti în dreptul magherniţei lor, că te bagă aproape cu forţa înauntru, şi mai au şi o logoree de invidiat. Refuzaţi politicos, dar ferm, dacă nu aveţi chef de circ şi mergeţi mai departe...până la următorul:)

- DREPTURILE OMULUI, LIBERTATEA PRESEI: Am vorbit la începutul postului despre ele, n-ar mai fi mare lucru de spus. Reţineţi atât: evitaţi discuţiile politice.

Cam asta a fost Tunisia...pentru mine, a fost primul contact cu lumea arabă, cu Africa, cu o altă civilizaţie. Indiferent ce-mi va oferi viitorul,nu voi uita niciodată cu ce am început. Şi am zis că este un loc minunat pentru a-ţi petrece bătrâneţile, când nu prea mai ai chef de zăpadă, de frig, de agitaţie şi de economie de piaţă...mai bine un ceai negru în compania pensionarilor cu turbane, nu prea e voie nici cu alcool, tot răul spre bine...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu