Sarajevo - oraşul fără pereche

Sarajevo - oraşul fără pereche

miercuri, 7 septembrie 2011

Vanzatorul ambulant de kilometri

Zilele trecute am descoperit un blog. Il vazusem de mult prin blogroll-ul multora dintre voi, dar din motive necunoscute, l-am lasat "pe mai tarziu". Am preferat destinatii mai usurele, sau prin care mai calcasem si eu, nu de alta, dar ca sa nu ma apuce vreun chef teribil de plecat fix acum cand nu-mi permit de nici o culoare. Si ce sa vezi? A fost exact cum anticipasem. M-a rupt, m-a dat cu capul de pereti, m-a aruncat instantaneu prin toate locurile despre care citeam, ca sa il parafrazez pe eroul blogului "m-a facut muci". Este vorba de mongolia.ro, aventura unui calator roman (Mihai) si a motocicletei sale (Doyle) de la Bucuresti la Ulan Bator si inapoi - evident pe alt drum. Nu prea am cuvinte sa descriu aventura acestui om, trairile sale (din fericire a gasit el cuvintele potrivite), lupta sa dusa ba cu entuziasmul, ba cu un chinuitor dor de casa si modul magistral in care a reusit sa ne transpuna si pe noi, cei ce doar jinduim la o astfel de experienta, in povestirea sa. Mihai este un om care a trait in cele patru luni cat altii intr-o viata,care si-a descoperit limitele. Desi stiam, minunata lui experienta in mijlocul minunatilor oameni pe care i-a intalnit din abundenta, nu face decat sa ma asigure ca daca iti doresti cu orice pret sa faci o treaba, pana la urma iti iese. Cu munca, truda, suferinta, dar iese. Si Mihai ne mai invata ceva extrem de valoros: sa crezi in oameni, sa crezi in bunatatea lor, si sa lasi acasa toate prejudecatile pe care ti le-a creat societatea bolnavicioasa in care traim: ucrainenii nu sunt toti raketsi, rusii nu sunt doar niste brute care toarna in ei hectolitrii de vodka (toarna, dar au si alte calitati), musulmanii sunt oameni extrem de ospitalieri - si nu teroristi, asa cum multi dintre noi credem ca fraierii. Cu cat sunt oamenii mai saraci si mai simplii, cu atat sunt mai dispusi sa imparta cu cei din jur din foarte putinul lor. El a facut asta cu motocicleta, dar se poate face si altfel...pe jos, cu bicicleta, cu masina sau cu autostopul. Important este ca dintr-o astfel de aventura sa te intorci mai bun, mai bogat spiritual, mai tolerant si mai increzator in oameni. Voi ati avea curajul si "nebunia" sa lasati totul balta si sa plecati? Si daca da, cam pe unde ati lua-o?
Pentru final, vreau sa-i multumesc lui Mihai pentru ca ne-a impartasit din experienta lui si ne-a facut pe multi sa visam...iar pentru unii visele astea inseamna mai mult decat insasi viata noastra de zi cu zi. MULTUMESC.

3 comentarii:

  1. Am descoperit si eu blogul lui Mihai cu ceva timp in urma...intr-adevar, impresionant ce a reusit sa faca...

    RăspundețiȘtergere
  2. Asta ne cam diferentiaza...unii doar isi doresc si se viseaza noaptea facand turul lumii, altii chiar il fac.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu am descoperit blogul "live" in timp ce el inca era pe acolo. Sper ca acum de Craciun sa cumpar cartea pentru acasa, ca sigur ii va incanta si pe ai mei. Mai ales pozele sunt de vis! Tipul a reusit sa faca ceva senzational!

    RăspundețiȘtergere