Sarajevo - oraşul fără pereche

Sarajevo - oraşul fără pereche

luni, 10 octombrie 2011

Couchsurfing

Printre cele mai interesante lucruri pe ordinea de zi din 2011 a fost descoperirea Couchsurfingului. Pentru cei ce nu stiu despre ce e vorba, prin intermediul acestui program global, poti gazdui persoane aflate in trecere prin orasul in care locuiesti, iar la randul tau poti fi gazduit de catre unul dintre membrii comunitatii couchsurfing din toata lumea. Pentru calatori si aventurieri, care doresc ca totul sa decurga cat de low cost posibil, couchsurfingul a devenit un mod de viata. In plus, pe langa avantajul financiar, iti poti face prieteni in toata lumea si poti lua cu adevarat pulsul locului in care esti. Ca sa nu mai vorbim ca poti nimeri la un couchsurfer super tare care sa te plimbe prin locuri mai putin turistice, sau sa te duca prin carciumi dintre cele mai underground. La nici o saptamana dupa ce mi-am facut cont, am primit o cerere de gazduire! Lyubo, de 18 ani, din Bulgaria, pleca intr-o calatorie solitara prin Europa si se pare ca isi dorea din toata inima sa petreaca cateva zile si la Baicoi. In sfarsit, minunile arhitecturale si culturale ale Baicoiului vor avea prilejul sa fie descoperite. Tot cu vecinii faci treaba! Dar cine e acest personaj: Lyubo mai avea o saptamana si dadea bacul, dar si-a bagat picioarele, si-a luat la el toate cele 500 de leve (1000 de lei) agonisite intr-un an, un rucsac cat Casa Poporului si o chitara si a plecat in lume. Compune muzica clasica, invata limba romana (si chiar se pricepe), e vegan - nu mananca nimic de origine animala si nu da doi bani pe societate. Vorbeste engleski, nu engleza, dar dupa cateva zile ti se pare ca asa trebuia sa vorbeasca si Sheakspeare himself. E pasionat de limbile straine, ale o multime de dictionare la el, dar i se rupe de orice inseamna obiectiv turistic. Nu bea alcool, nu fumeaza, nu se drogheaza. Vrea sa-si petreaca toata viata in natura si sa se hraneasca doar cu ce-i ofera aceasta. Are telefon mobil, dar il tine inchis...nu de alta dar a fugit de-acasa si nu vrea sa il auda pe nea Krasimir implorandu-l sa se intoarca sa-si vada de scoala. Nu se uita la televizor si-si detesta parintii pentru ca nu-l inteleg si sunt "banali". Este incapabil sa se enerveze sau sa supere pe cineva. Este la prima iesire din tara si il ingrozeste agitatia din Bucuresti. In schimb, la Baicoi se simte ca acasa...la Byala, intre Ruse si Veliko Tarnovo. Lume putina, agitatie minima, oameni mergand agale, negrabindu-se nicaieri. In plus, sunt pomi, verdeata, seara se lasa racoare. Un singur moment mai tensionat: telefonul imi suna de zor, raspund pana la urma. Ce sa vezi? La celalalt capat al firului, politia. Ce sa aiba ei cu mine, om cinstit si un bun crestin? Ma intreaba daca il cunosc pe un "cetatean de origine bulgara", Lyuboslav. Le zic ca da. Ma informeaza ca a fugit de acasa si il cauta parintii de zor. Imi dau ultimatum 30 de minute sa sune acasa, altfel vin cu duba la mine la poarta. Ii zic lu' asta sa-i sune si sa lamureasca toata circoteca, pe asta il doare-n cur, ca el nu vorbeste cu nimeni. Ii explic ca numai de politie la usa n-am chef, se indupleca si il suna pe tatel. Telefonul se cutremura in bulgara. Lyubo al meu indruga din an in paste dobre, dobre, adica bine, bine. Dupa un secol de cinema, termina de vorbit. E impasibil, imi spune intr-o doara ca a facut taica-sau ca trenul dar ca pe el il doare la basca. Nu are nevoie de bac, de societate, de nimic. Nu mai vrea sa se intoarca in Byala, unde lumea e conservatoare si il ia la trei pazeste ca nu mananca lapte si carne El vrea sa vada lumea...ce daca n-are bani? Canta la chitara si de banii castigati isi cumpara legume din piata si gateste la oamenii care or sa-l primeasca in gazda. Nu are nevoie de mai mult.
Ce face Lyubo acum? E din nou prin Bucuresti, trebuia sa vina sa doarma la mine, dar i s-a inchis telefonul fix cand imi spunea ca e la Tineretului. L-am cautat la Tineretului, la Aviatorilor, la Gara de Nord, pe couchsurfing. Nu e nicaieri...de fapt e, dar probabil ca lumea lui uneori nu se mai intersecteaza cu lumea noastra, a roboteilor, si devine invizibil. E un personaj aproape imposibil de inteles, dar cu siguranta e un om mai bun ca si noi. Il respect foarte tare pentru ca desi are doar 18 ani, e interesat doar de esenta vietii. Nu vrea bani, glorie, faima, nimic. Vrea sa traiasca in natura, sa manance ierburi si ciupeci (nu mai radeti, ca nu la de-alea ma refeream). De doi ani nu se mai uita la fotbal: desi ii place, i se pare prea putin important, asa ca a renuntat. Vorbeste putin si incet...niciodata nu spune tampenii. This is Lyubo!
Unde vreau sa ajung cu acest post? Nicaieri! Incerc doar sa punctez cate lucruri noi si invataminte nebanuite iti poate aduce intalnirea cu un om necunoscut. Cate avem de invatat chiar daca credem ca stim prea bine ce avem de facut si cine suntem. Fiecare om are povestea lui. Prin couchsurfing sper sa descopar cat mai multe povesti si cat mai multi oameni care sa ma puna pe ganduri.


Cu Lyubo la Restaurant Balcic, in Bucuresti.


In Byala, acasa la Lyubo.

12 comentarii:

  1. Si mie mi s-a parut interesanta ideea. Din pacate ea se adreseaza doar tinerilor fara obligatii.
    Succes!

    RăspundețiȘtergere
  2. Sa stiti ca nu e chiar asa. Probabil ca e mai dificil sa plecati prin lume in acest fel avand familie, dar de primit oaspeti e posibil. Chiar sunt multi oameni deschisi la minte trecuti de 30-40 de ani care primesc couchsurferi si au niste recenzii senzationale.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mie una nu-mi surade couchsurfing-ul, dar deloc :-( Sunt sigura ca poti avea experiente interesante si cunoaste oameni deosebiti, dar nu stiu, nu e de mine, pur si simplu. Prefer sa dau un ban si sa stiu exact ce ma asteapta la fata locului, desi si asa poti avea surprize neplacute, daramite fara sa dai :-)

    RăspundețiȘtergere
  4. Sincer nici eu n-am chef oricand. Plus ca inainte sa faci o cerere de gazduire (sau dupa ce primesti una) trebuie sa te uiti un pic pe profilul celuilalt si daca nu ti se pare ok, aia e, refuzi politicos:). Oricum couchsurfingul e mult mai mult o experienta decat o distractie (pentru cei ce il vad asa). Mersi de comment:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Mersi si eu de explicatii, am tot citit in diverse locuri (inclusiv la Cezar pe forum) despre subiectul asta, dar parca tot nu am reusit sa ma imprietenesc cu ideea :-) Poate in liceu sau facultate ar fi fost o treaba, cine stie, oi fi depasit varsta :-P

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu ma chinui de ceva timp sa fiu gazduit, dar pana acum m-am lovit numai de refuzuri! Probabil e din cauza ca eu n-am gazduit pe nimeni pana acum si nu am referinte si oamenii se cam feresc de tine daca n-ai referinte. Deh, sunt mai mult pe drumuri, e greu sa fiu gazda! In orice caz, am scris si eu despre coachsurfing aici [http://trans-ferro.com/ce-este-reteaua-couchsurfing-si-cum-o-folosim-partea-1/]

    RăspundețiȘtergere
  7. Salut. Inca nu am cerut cereri de gazduire pentru ca nu am prea apucat sa plec in ultimele luni (de cand am contul facut). Dar pe langa Lyubo de care am scris mai sus, am mai primit 4 cereri de gazduire, nu s-a concretizat niciuna, dar ideea e ca desi am trecut la oras de resedinta Baicoi - orasul natal, si nu Bucuresti, unde locuiesc in prezent, vad ca lumea da de mine (nu stiu exact cum, ca doar nu vor sa stea in Baicoi:P). Si cum spuneai si tu in articolul tau, conteaza imens sa ai identitatea verificata. Bafta in calatorii, numai bine. Alex

    RăspundețiȘtergere
  8. Sa stii ca mi-a placut la nebunie articolul tau! E probabil singurul motiv pentru care as incerca couchsurfing, pentru povesti. Asta e un lucru bun pentru oamenii cu foarte mult talent literar, sigur ar scoate o carte.

    Si eu am un prieten care de vreo 3 ani ma tot bate la cap sa incerc metoda asta. Dar nu stiu de ce, nu pot. Cand am bani prefer hostelurile si cand merg intr-o tara unde am amici, mai bine merg la ei, mai ales ca avem "ceva istorie" in spate. Datorita cursurilor de limba si cultura bulgara din timpul verii, mi-am facut prieteni peste tot, incat statul pe undeva nu este o problema.

    Apropo, tu esti in Bucuresti? Si nu spui nimic? Uf.. sa stii ca imi doresc sa aud povesti despre Fosta Yugoslavie. Am tot cautat mailul tau, dar nu stiu pe unde l-am ratacit. Mai trimite-mi tu unul cand ai timp.

    RăspundețiȘtergere
  9. senzationala poveste :)). mare-i gradina... si multi sar gardu :D
    ai fost sa-l vizitezi la byala in excursia bulgareasca?
    bafta, si tie si baietului.

    RăspundețiȘtergere
  10. Nu, am fost cu trei saptamani inainte de excursia cu info-trip-ul. Sper sa apuc sa scriu si despre aia ca a contzinut numai elemente surpriza:)

    RăspundețiȘtergere
  11. Salut! Acum ti-am descoperit blogul, venind de pe Imperator! Senzationala intalnirea cu Lyubo şi excelent relatata! Si mai pus pe ganduri: eu am o garsoniera in Bucuresti, deocamdata inchiriata, dar care s-ar preta la as ceva!

    RăspundețiȘtergere
  12. Salut! Vad ca a avut mare priza la public post-ul asta... Ma bucur ca te-a inspirat catusi de putin. Nu prea am nici un chef de scris acum, dar cand/daca o sa mai am o sa vedeti ca la el in Bulgaria cand am fost cu aceleasi treburi ca si el pe plaiurile mioritice a fost ceva mai spectaculos:) Cheers.

    RăspundețiȘtergere