Destinaţii mai puţin bătute

Pe blogul lumeamare.ro a fost lansat un concurs pentru posesorii de bloguri de călătorii sau pur şi simplu pentru plimbăreţii anonimi din toate colţurile ţării. Se vor face două liste cu locuri mai puţin bătute. Prima listă, cu locuri în care deja am ajuns iar cea de-a doua cu locuri în care mi-aş dori să ajung. Îmi permit să mă bag şi eu în seamă deşi am călătorit mai puţin decât alţi colegi "de breaslă". Mulţumim pentru iniţiativă:)

5 locuri în care am ajuns:


1. Drumul dintre Čaplinja şi Neum (Bosnia Herzegovina). Între cele două localităţi se poate ajunge în 15 minute, dar trecând prin Croaţia. Cum eu mi-am uitat paşaportul la hostel, am luat-o pe un drum secundar (puţin spus) tăind munţii de pe teritoriul Bosniei. N-o să regret niciodată, peisajele sunt absolut fabuloase, iar numărul de maşini pe care l-am întâlnit în cei 40 de km extrem de scăzut.


2. Mănăstirea Manasija (Serbia) Situată departe de orice drum principal, într-un decor minunat, este unul dintre cele mai liniştite şi deosebite totodată locuri în care am fost.


3. Oaza Chebika (Tunisia) Poate o să strâmbaţi din nas, având în vedere că locul e destul de cunoscut celor ce au idee despre Tunisia. Cu toate astea, e situat într-o zonă extrem de izolată, într-un decor de vis.


4. Lagărul de concentrare nazist de la Mauthausen (Austria) Cel mai impresionant loc în care am călcat vreodată. În trei ani au murit în jur de 60.000 de oameni între zidurile sale (extrem de înalte). Azi e transformat în muzeu, la ieşirea din orăşelul omonim undeva la 20 de km de Linz.


5. Târcov (România) Undeva în judeţul Buzău există aproape neştiut de nimeni acest cătun în care acum doi ani mai trăiau 22 de suflete. Am ajuns aici prin intermediul unor prieteni arheologi care săpau pe un deal din apropiere. Seara, la foc, se aude liniştea...


5 locuri în care mi-aş dori să ajung:

1. Srebrenica - Bosnia, un loc încărcat de durere, de sânge şi de nepăsare.

2. Chefchaouen - Maroc, orăşelul în care casele din medina sunt vopsite în albastru.

3. Karakorum highway - China/Pakistan, cel mai înalt drum pavat din lume ce leagă China de Pakistan printr-un tărâm de poveste. În cel mai înalt punct, pe graniţa dintre cele două ţări, ajunge la 4693 m altitudine (Pasul Kunjarab)

4. Rwanda - ţara celor 1000 de coline şi a genocidului din 1994.

5. Bam - Iran, oraşul construit integral din chirpici acum peste 2500 de ani, astăzi în Patrimoniul Unesco.

Ar mai fi vreo câteva sute, dar voi vorbi despre ele abia după ce le voi vedea:)

Retrospectivă foto

Fiecare loc vizitat şi-a pus într-un fel sau altul pecetea asupra mea. Nimic nu e mai frumos decât să fii liber şi să călătoreşti...asta e o certitudine pe care o am de multă vreme şi care încă nu a fost zdruncinată de nimic până acum. Sentimentul de a cunoaşte lumea, chiar şi bucăţică cu bucăţică, este unic. Într-o călătorie înveţi cât în 5 ani de şcoală, sau chiar cât într-o viaţă trăită "convenţional". Mi-am propus să pun câte o poză din fiecare ţară în care am fost în ultimii cinci ani. Spun în ultimii cinci ani pentru că am mai avut norocul să ies din România pe la mijlocul anilor 90, dar cum aparatele foto digitale în vremurile alea intrau la categoria s.f, nu am decât puţine poze pe hârtie de proastă calitate. Poate o să le adaug dacă le scanez în viitor. Deci, câte o poză din fiecare ţară.




O zi minunată de toamnă într-un decor absolut fantastic. Cu soră-mea în Parcul Naţional Plitvice din Croaţia, octombrie 2007.


Nu e nimic de povestit despre Venezia. Ori ajungi să o vezi, ori nu. Diferenţa dintre ea şi restul oraşelor lumii este atât de mare încât nu i se poate sublinia în cuvinte caracterul distinct. Un loc nepământean. Venezia, Italia, octombrie 2007







Legendele spun că tovarăşa Elena Ceauşescu, ajungând cu "tovarăşul de drum şi de viaţă" la o grădină zoologică, văzând o girafă a exclamat: "Aşa ceva nu există". Aceeaşi reacţie am avut-o şi eu în Peştera Postojna, din Slovenia...octombrie 2007


Experienţa Tunisia va rămâne etalon pentru mine oricât aş avea norocul să călătoresc de-acum înainte. Ajungând aici mi-am dat seama ce mare e lumea...şi câte are să ne ofere. Oaza Chebika, Tunisia, ianuarie 2008


Dacă nici anii de ocupaţie nazistă, nici următorii 40 sub sabia nemiloasă a comunismului n-au reuşit să-i ştirbească câtuşi de puţin din frumuseţe şi măreţie, e clar că Praga este un oraş nemuritor. Praga, Cehia, februarie 2008



O excursie de-o zi transformată în revelaţie. Cum să existe ceva atât de aproape, atât de frumos şi noi să-i dăm aşa o importanţă scăzută? Veliko Tarnovo, Bulgaria, octombrie 2008


De fiecare dată când îi aud numele tresar. De fiecare dată când văd imagini cu el, mi se furnică pielea. Fiecare film despre războiul de aici mă bulversează total. Singurul loc de care m-am îndrăgostit pe viaţă...iremediabil. Sarajevo, ljubavi moja!
Sarajevo, Bosnia, aprilie 2009


O şosea cu nişte privelişti absolut încântătoare. E cam ciudat să ajungi la peste 2500 de metri altitudine fără să mişti un deget...dacă aveţi drum prin Austria vara nu rataţi şoseaua Grosglockner Alpenstrasse. iulie 2009


O fi fost nebun Hitler, dar prost nu a fost deloc. Cel puţin nu atunci când şi-a stabilit "cuibul de vultur" la Berchtesgaden. La mică distanţă de cuibul său se găsesc lacul şi staţiunea Konigssee. Tot să îţi ardă să cucereşti lumea dintr-un asemenea loc! Konigssee, Germania, iulie 2009


Un asfinţit minunat peste un oraş asemenea. Am pierdut o noapte pe străzile sale, singur, am băut cea mai proastă vodkă din lume, am avut timp să mă şi îmbăt puţin, m-am şi trezit, m-am şi rătăcit, dar m-am simţit extraordinar. Un oraş plin de viaţă. Novi Sad, Serbia, iulie 2009


Mai ştiţi piesa de anii 80 a Belindei Carlisle, "Heaven is a place on Earth"? Cu siguranţă că la Ohrid se referea! Ohrid, Macedonia, noiembrie 2010


De când umblu prin munţi, aşa ceva nu mi-a mai fost dat să văd. Culoarea norilor a ţinut cinci minute maxim după care s-a estompat...Cabana Valea Sâmbetei, Munţii Făgăraş, România, februarie 2011