Printre cele mai interesante lucruri pe ordinea de zi din 2011 a fost descoperirea Couchsurfingului. Pentru cei ce nu stiu despre ce e vorba, prin intermediul acestui program global, poti gazdui persoane aflate in trecere prin orasul in care locuiesti, iar la randul tau poti fi gazduit de catre unul dintre membrii comunitatii couchsurfing din toata lumea. Pentru calatori si aventurieri, care doresc ca totul sa decurga cat de low cost posibil, couchsurfingul a devenit un mod de viata. In plus, pe langa avantajul financiar, iti poti face prieteni in toata lumea si poti lua cu adevarat pulsul locului in care esti. Ca sa nu mai vorbim ca poti nimeri la un couchsurfer super tare care sa te plimbe prin locuri mai putin turistice, sau sa te duca prin carciumi dintre cele mai underground. La nici o saptamana dupa ce mi-am facut cont, am primit o cerere de gazduire! Lyubo, de 18 ani, din Bulgaria, pleca intr-o calatorie solitara prin Europa si se pare ca isi dorea din toata inima sa petreaca cateva zile si la Baicoi. In sfarsit, minunile arhitecturale si culturale ale Baicoiului vor avea prilejul sa fie descoperite. Tot cu vecinii faci treaba! Dar cine e acest personaj: Lyubo mai avea o saptamana si dadea bacul, dar si-a bagat picioarele, si-a luat la el toate cele 500 de leve (1000 de lei) agonisite intr-un an, un rucsac cat Casa Poporului si o chitara si a plecat in lume. Compune muzica clasica, invata limba romana (si chiar se pricepe), e vegan - nu mananca nimic de origine animala si nu da doi bani pe societate. Vorbeste engleski, nu engleza, dar dupa cateva zile ti se pare ca asa trebuia sa vorbeasca si Sheakspeare himself. E pasionat de limbile straine, ale o multime de dictionare la el, dar i se rupe de orice inseamna obiectiv turistic. Nu bea alcool, nu fumeaza, nu se drogheaza. Vrea sa-si petreaca toata viata in natura si sa se hraneasca doar cu ce-i ofera aceasta. Are telefon mobil, dar il tine inchis...nu de alta dar a fugit de-acasa si nu vrea sa il auda pe nea Krasimir implorandu-l sa se intoarca sa-si vada de scoala. Nu se uita la televizor si-si detesta parintii pentru ca nu-l inteleg si sunt "banali". Este incapabil sa se enerveze sau sa supere pe cineva. Este la prima iesire din tara si il ingrozeste agitatia din Bucuresti. In schimb, la Baicoi se simte ca acasa...la Byala, intre Ruse si Veliko Tarnovo. Lume putina, agitatie minima, oameni mergand agale, negrabindu-se nicaieri. In plus, sunt pomi, verdeata, seara se lasa racoare. Un singur moment mai tensionat: telefonul imi suna de zor, raspund pana la urma. Ce sa vezi? La celalalt capat al firului, politia. Ce sa aiba ei cu mine, om cinstit si un bun crestin? Ma intreaba daca il cunosc pe un "cetatean de origine bulgara", Lyuboslav. Le zic ca da. Ma informeaza ca a fugit de acasa si il cauta parintii de zor. Imi dau ultimatum 30 de minute sa sune acasa, altfel vin cu duba la mine la poarta. Ii zic lu' asta sa-i sune si sa lamureasca toata circoteca, pe asta il doare-n cur, ca el nu vorbeste cu nimeni. Ii explic ca numai de politie la usa n-am chef, se indupleca si il suna pe tatel. Telefonul se cutremura in bulgara. Lyubo al meu indruga din an in paste dobre, dobre, adica bine, bine. Dupa un secol de cinema, termina de vorbit. E impasibil, imi spune intr-o doara ca a facut taica-sau ca trenul dar ca pe el il doare la basca. Nu are nevoie de bac, de societate, de nimic. Nu mai vrea sa se intoarca in Byala, unde lumea e conservatoare si il ia la trei pazeste ca nu mananca lapte si carne El vrea sa vada lumea...ce daca n-are bani? Canta la chitara si de banii castigati isi cumpara legume din piata si gateste la oamenii care or sa-l primeasca in gazda. Nu are nevoie de mai mult.
Ce face Lyubo acum? E din nou prin Bucuresti, trebuia sa vina sa doarma la mine, dar i s-a inchis telefonul fix cand imi spunea ca e la Tineretului. L-am cautat la Tineretului, la Aviatorilor, la Gara de Nord, pe couchsurfing. Nu e nicaieri...de fapt e, dar probabil ca lumea lui uneori nu se mai intersecteaza cu lumea noastra, a roboteilor, si devine invizibil. E un personaj aproape imposibil de inteles, dar cu siguranta e un om mai bun ca si noi. Il respect foarte tare pentru ca desi are doar 18 ani, e interesat doar de esenta vietii. Nu vrea bani, glorie, faima, nimic. Vrea sa traiasca in natura, sa manance ierburi si ciupeci (nu mai radeti, ca nu la de-alea ma refeream). De doi ani nu se mai uita la fotbal: desi ii place, i se pare prea putin important, asa ca a renuntat. Vorbeste putin si incet...niciodata nu spune tampenii. This is Lyubo!
Unde vreau sa ajung cu acest post? Nicaieri! Incerc doar sa punctez cate lucruri noi si invataminte nebanuite iti poate aduce intalnirea cu un om necunoscut. Cate avem de invatat chiar daca credem ca stim prea bine ce avem de facut si cine suntem. Fiecare om are povestea lui. Prin couchsurfing sper sa descopar cat mai multe povesti si cat mai multi oameni care sa ma puna pe ganduri.
Cu Lyubo la Restaurant Balcic, in Bucuresti.
In Byala, acasa la Lyubo.
