Other side - Üsküdar

Cum există un singur oraş pe faţa pământului întins pe două continente, iar eu mă aflam chiar acolo, era musai să ajung cumva şi pe partea asiatică să văd Europa de pe alt continent. Am dat fuga în portul Eminönü, situat vis a vis de Üsküdar pe partea europeană, să luăm un ferry spre Asia. Nu a fost cel mai uşor lucru cu putinţă, n-am dat de absolut nimeni care să ştie vreo altă limbă decât turca, aşa că ne-am învârtit o vreme până am reuşit să punem cap la cap indicaţiile în turcă. Un jeton costă 1,75 lire, echivalentul a 3 lei jumate, iar călătoria nu durează mai mult de 20 de minute. So close no matter how far... ferryboat-ul tocmai se pregătea de plecare aşa că am băgat un sprint cot la cot cu muncitorii care se întorceau acasă şi...l-am prins!


Deşi vremea nu era dintre cele mai prietenoase, am preferat să urcăm la etaj şi să stăm în sectorul neacoperit pentru a avea o privelişte mai bună asupra ţărmului. În partea stângă avem cartierul Galata, apoi cheiul european dominat de silueta impunătoare a palatului Dolmabahce, în dreapta ultimele zvâcniri ale Cornului de Aur dominat de imaginea ameţitoare a minaretelor Moscheii Albastre şi Sfintei Sofia. În faţă avem Asia şi podul peste Bosfor, care odată cu lăsarea serii ne apare luminat feeric, iar în spate lăsăm portul Eminönü peste care veghează moscheile Yeni şi mai ales Suleymaniye. Liniştea serii, mirosul de mare adus de briza puternică şi imaginile de vis care se derulau în faţa ochilor precum un documentar de la National Geographic nu pot fi suficient de bine redate în cuvinte. Deşi traversarea a durat destul de puţin, a fost printre cele mai frumoase momente petrecute în Istanbul. Se apropie malul asiatic, colegii de drum n-au mai fost niciodată în Asia, sunt puţin bulversaţi. Eu am mai ajuns o singură dată, acum cinsprezece ani. Cobor pe pământ asiatic şi sunt recunoscător că am norocul să fiu sănătos şi să cunosc lumea pas cu pas.


Între timp s-a înnoptat de-a binelea...în faţa portului este o harababură de nedescris, furgonete, autobuze, claxoane, mirosuri de eşapamente care mai de care mai înnecăcioase. Traversăm cumva printre ele, ajungem pe un trotuar ce pare mai "safe" şi ne orientăm să vedem pe unde s-o apucăm ,avem puţin timp la dispoziţie pentru a explora. Trecem pe lângă moscheea din imagine, numită Yeni Valide şi ridicată în secolul al XVIII-lea de către mama sultanului Ahmed al III-lea, ne ferim de câţiva şoferi ce accelerează în trombă şi ne pierdem printre sutele de localnici din piaţă. Primul lucru care iese în evidenţă în Üsküdar: lipsa turiştilor. În piaţă sunt numai localnici, nimeni nu te agasează ca în bazar sau ca pe străzile comerciale din vecinătatea Hagiei Sofia. Zona cu mirodenii este fantastică, atât prin prisma mirosurilor cât şi a efectului vizual. Te simţi cu adevărat în sufletul Orientului, distanţa culturală dintre cele două maluri ale Bosforului este evident mai mare decât cea fizică. Majoritatea femeilor au capul acoperit, comercianţii vorbesc foarte tare creându-se un mare vacarm. Dacă în partea europeană fascinează mixajul dintre est şi vest, vechi şi modern, aici aerul dominant este cel oriental. Şi asta, cum am mai spus, are mare legătură şi cu numărul nesemnificativ de străini. Dacă ajungeţi în Istanbul şi sunteţi interesaţi de modul în care trăiesc turcii, cum arată viaţa lor de zi cu zi, obiceiurile şi vestimentaţia lor, veţi afla mai multe cu siguranţă dacă veţi ajunge în partea sa asiatică.


Tânjeam după o privelişte a ambelor continente văzute de undeva de sus, aşa că am ştiut ce avem de făcut atunci când am văzut strada asta extrem de abruptă. Panta foarte mare nu-i împiedica (ba dimpotrivă) pe excentricii şoferi turci să apese pedala de acceleraţie până dicolo de limitele automobilelor lor (nu cele mai noi din câte se pot vedea), aşa că de fiecare dată când doar ni se părea că auzim un zgomot ce ar fi putut proveni de la vreun motor ambalat peste măsură, ne dădeam care cum apucam pe trotuar. Zona e foarte liniştită, tot dealul ce domină portul fiind "populat" de blocuri mici, de 4-5 etaje, mult mai cochete ca cele gândite de tovarăşii comunişti ai Europei de est.