Trei ore la Český Krumlov

Acum mai bine de opt ani mi-a căzut în mână un pliant cu Praga şi cu câteva excursii opţionale prin ţară. Mi-a atras imediat atenţia o poză făcută din acelaşi loc cu cea de mai sus. Nu auzisem în viaţa mea de Český Krumlov dar de-atunci am tot sperat să pot face şi eu o poză ca cea din pliant. Până la urmă am ajuns aici în vara lui 2009. Eram la Salzburg cu ai mei şi voiam să facem o excursie de o zi pe undeva. Brusc s-a aprins un led şi mi-am dat seama că până la Krumlov sunt cam 200 de kilometri. Din fericire am avut putere de convingere şi a doua zi am pornit-o spre Sighişoara Boemiei, Český Krumlov.


Český Krumlov este genul de orăşel încântător, relaxant, numai bun pentru a fi luat la pas şi admirat de turişti din toată lumea. Centrul vechi care de fapt reprezintă esenţa aşezării este situat de o parte şi de cealaltă a Vltavei. Dacă vreţi să luaţi Vltava ca şi punct de reper pentru a nu vă pierde prin labirintul vechilor străduţe medievale, gândiţi-vă de două ori. Râul este foarte "nehotărât", coteşte prin tot centrul vechi astfel încât niciodată nu ştii de fapt de ce parte a malului te afli. Pentru mai multă adrenalină, puteţi încerca şi o scurtă cursă de rafting, sunt mai multe puncte din care se pot închiria bărci şi echipament.


Astăzi aşezarea de doar 14.000 de suflete este undeva în topul turismului ceh. Tot centrul vechi este minunat întreţinut, restaurat în cele mai mici detalii, casele sunt vopsite în culori vesele. Uliţele pietruite păstrează atmosfera de vechi târg medieval. Nenumărate restaurante, hoteluri, terase şi magazine de suveniruri îşi aşteaptă clienţii. Este un exemplu numai bun de luat pentru a înţelege ce trebuie făcut pentru a revitaliza turismul miorotic. În sezon, adică în zilele de vară, turiştii sunt constant în număr mai mare decât localnicii. Piaţa centrală a oraşului (foto) aduce mai degrabă prin arhitectura sa cu cea a unui oraş din nordul Europei. Český Krumlov te îndeamnă atât la leneveală, pe una din nenumăratele terase umbroase de pe malul Vltavei cât şi la "acţiune", fie o cursă de rafting sau o tură cu bicicleta pe dealurile din jurul oraşului, fie descoperirea deosebitului patrimoniu cultural al micuţei urbe boeme. Deci, un loc pentru toate gusturile.


De îndată ce ajungi în centru, două bijuterii arhitecturale îţi vor tăia răsuflarea din prima secundă: Castelul Krumlov (foto), al doilea mare castel al ţării după celebrul Hradčany din Praga şi catedrala Sfântul Vitus (Kostel st. Vitus). Cei doi coloşi (comparativ cu restul clădirilor din oraş) sunt situaţi de o parte şi de cealaltă a Vltavei, fiecare părând a contrabalansa greutatea celuilalt ca într-o balanţă. Încă din evul mediu, castelul simbolizează puterea conducătoare a ţării, în timp ce catedrala personifică apropierea celor mulţi de valorile catolicismului (astăzi nu prea mai e valabil, având în vedere numărul foarte mare de cehi autodeclaraţi atei). Distanţele prin oraşul vechi sunt destul de mici, putând fi străbătut la pas lejer într-o oră. Indicat ar fi dacă veniţi cu maşina personală să o parcaţi undeva în afara centrului şi de-acolo să porniţi la o plimbare pe jos, pare cea mai bună modalitate de a te bucura de fiecare colţişor al acestei urbe medievale.


Undeva la periferia centrului, am coborât nişte scări şi am descoperit o zonă foarte retrasă fix pe malul apei. Parcă cotlonul ăsta fusese uitat de toată lumea şi lăsat intenţionat în paragină pentru a putea aprecia prin comparaţie restul clădirilor impecabil întreţinute. Mi-a plăcut la nebunie aici pentru că nu era nici picior de turist (trebuie să spun că fiind mijlocul lui iulie te cam călcai pe picioare cu bătrâneii de peste ocean), iar geamurile sparte ale căsuţei din imagine şi bărcile vechi abandonate dezordonat într-un colţ te duceau cu gândul mai degrabă la Balcani decât la Boemia (da, ştiu, fiecare cu obsesia lui, eu o am pe asta cu Balcanii). Aş putea începe o discuţie lungă, deşi nu îi e locul aici, despre perfecţiunea de sorginte german. Pe mine mă oboseşte la un moment dat ideea asta de perfecţiune, de copaci tunşi la milimetru, de case fără cusur, de ordine în tot şi în toate. Aşa că am apreciat foarte tare acest moment de "respiro" oferit de dezordinea găsită în locul ăsta uitat.


Deşi pare un loc în care problemele nu se pot lipi de oameni, exact opusul unei Copşa Mică spre exemplu unde pare că s-au abătut toţi norii negrii (de fum) ai umanităţii, lucrurile în Český Krumlov n-au fost dintotdeauna atât de roz. Nucleul oraşului şi castelul au apărut la sfârşitul secolului ai XIII-lea. În următoarele trei secole, târgul medieval s-a dezvoltat în jurul castelului Krumlov, apărând majoritatea monumentelor arhitecturale pe care le vedem astăzi în centru. Ele îmbină fericit arhitectura renascentistă, gotică şi barocă, ulterior, motiv pentru care se află şi în Patrimoniul UNESCO. La începutul secolului XX, oraşul era reşedinţa ducatului de Krumlov, majoritatea covârşitoare a populaţiei fiind de origine germană. După primul război mondial a făcut parte din nou-înfiinţatul stat cehoslovac. Odată cu preluarea puterii în Germania de către nazişti în 1933, zonele din Cehoslovacia locuite în majoritate de etnici germani au intrat în vizorul lui Hitler în vederea unei viitoare alipiri la statul nazist. Inevitabilul s-a produs în 1938, când Sudetenland (zonele de graniţă locuite în majoritate de germani) a fost anexată de Germania nazistă, iar rezidenţii minoritari cehi expulzaţi în ceea ce mai rămăsese din Cehoslovacia. După şapte ani,la sfârşitul războiului, această zonă din care face parte şi Český Krumlov, a revenit la Cehoslovacia, regimul de la Praga la rândul său izgonind aproape toţi rezidenţii de origine germană. În perioada comunistă, nepăsarea noii puteri, care nu a luat nici o măsură de întreţinere şi restaurare a vechii aşezări, a aruncat oraşul într-un nemeritat con de umbră, câştigurile din turism fiind foarte scăzute. Odată cu căderea cortinei de fier, Český Krumlov a reintrat în vizorul autorităţilor, ample lucrări de restaurare făcând posibil aspectul atât de frumos pe care oraşul îl are astăzi. Iniţiativa privată a avut deasemenea un rol major în promovarea şi dezvoltarea turismului. Inundaţii foarte mari au afectat oraşul în vara lui 2002, toate stricăciunile fiind reparate în timp record. Ştiu că sună a "propagandă de partid", dar se vede de la primul pas că rezidenţii sunt conştienţi de bunăstarea adusă lor de turism şi fac tot posibilul ca toţi cei ce le vizitează oraşul să rămână cu cele mai bune impresii. La noi încă nu a răsărit mentalitatea asta, poate o să încolţească totuşi la un moment dat, mai bine mai târziu decât la paştele cailor.


Cum nici de această dată timpul nu era aliatul nostru, am hotărât să rezervăm timp şi pentru o vizită la castel, măcar pentru a putea vedea oraşul şi împrejurimile din turn, cel mai înalt punct de observaţie din centrul vechi. Văzusem de la bun început dimensiunile mari ale castelului (exagerate chiar având în vedere că totuşi ne aflăm într-un oraş foarte mic), dar nu mi-am închipuit să fie chiar aşa de mare! Pe lângă turnul castelului (vopsit în roz), ar mai fi de vizitat superbele grădini, curţile interioare ale castelului, castelul "himself" şi teatrul baroc, un monument unic în întreaga lume lăsat moştenire umanităţii de familia Schwartzenberg. Înainte de a ajunge la intrarea spre turnul castelului, trecem un pod pe sub care, tolăniţi şi plictisiţi de căldura verii, îşi fac siesta nişte urşi total indiferenţi la forfota din jurul lor. Se numeşte "Podul Urşilor", şi se spune că este bine să le laşi o "atenţie" cât de mică în bani pentru a putea fi în continuare fericiţi (viaţă de urs...). Ascensiunea nenumăratelor trepte ce duc spre turn este răsplătită cum se cuvine de o panoramă absolut fabuloasă de 360 de grade asupra oraşului ,a Vltavei, pădurilor şi dealurilor înverzite din apropiere. Claustrofobii şi "răii" de înălţime nu cred să aprecieze foarte tare spaţiul îngust şi priveliştea, dar pentru noi, ceilalţi, panorama este una de milioane:). Am sesizat ceea ce văzusem şi în Praga cu un an în urmă şi anume că şi cehii au blocuri nasoale, dar măcar au avut bunul simţ să le scoată cu mult în afara centrului oraşului. Mă uit şi-mi pare rău că nu am mai mult timp de stat, ar fi foarte tare şi o excursie cu bicla (se închiriază de prin oraş) pe dealurile din împrejurimi, mă gândesc doar la liniştea de acolo combinată cu imaginea văzută de sus a oraşului...poate în alt episod. De aici din turn se vede foarte bine şi modul în care cealaltă parte a castelului se contopeşte practic cu stâncile şi vegetaţia de la baza sa. Mai arunc o ultimă privire panoramică pentru a mi se întipări mai bine imaginile şi gata, trebuie să coborâm din turn şi să dăm o raită şi prin grădinile interioare.


Castelul, datorită dimensiunilor sale foarte mari, posedă un labirint de curţi interioare, cinci la număr, fiecare din ele oferind o perspectivă diferită asupra zidurilor masive şi a oraşului de pe malul celălalt al Vltavei. Particularitatea deosebită a lor constă în faptul că zidurile interioare ale castelului ce le împrejmuiesc sunt toate pictate. Picturile din curţile a III-a şi a IV-a le-am găsit ca fiind cele mai atractive din tot acest complex. Au fost desăvârşite undeva spre finele veacului al XVI-lea, în stil renascentist. Constau atât din imagini ale unor personaje ale vremii (unele destul de greu identificabile din cauza degradării) cât şi din imitaţii ale zidurilor, după cum se vede şi în poză. Timp pentru un tur al castelului n-a mai fost din păcate, deoarece se intra doar din oră în oră. Un loc deosebit pe care dacă ajungeţi la castel ar fi bine să nu-l rataţi este Teatrul Baroc, păstrat în condiţii excepţionale şi considerat singurul de acest fel din lume. Am aflat de existenţa lui abia după ce am revenit acasă...


Ultimul popas înainte de plecarea înapoi spre Salzburg l-am făcut în imensele grădini ce aparţin castelului. Nu pot spune că sunt comparabile cu cele de la Versailles sau Schonbrunn, dar sunt în orice caz surprinzător de frumoase. Există din secolul al XVII-lea, îmbinând stilurile baroc (iniţial) apoi rococo cu cel clasicist. Sunt înconjurate de un zid ce le desparte de curţile castelului. O opţiune foarte potrivită de a încheia vizita imensului castel într-un mod relaxant.
Opinia mea este că tot cei ce ajung la Praga sau în partea de nord a Austriei, fie Viena, Linz sau Salzburg, ar trebui să îşi bifeze în agenda de călătorii şi această mică dar admirabilă locaţie. Český Krumlov se află cam la douăzeci de kilometri de graniţa cu Austria, nu trebuie nici să cumpăraţi vignetă pentru Cehia (pentru că nu intraţi pe autostradă), dar nu uitaţi să schimbaţi euro în coroane ceheşti. Sunt o grămadă de pensiuni, hoteluri şi hosteluri în oraş aşa că nu ar trebui să fie o problemă cazarea. În special vara, la castel se organizează mai multe festivale de muzică, de teatru şi expoziţii artistice.