Retrospectivă foto

Fiecare loc vizitat şi-a pus într-un fel sau altul pecetea asupra mea. Nimic nu e mai frumos decât să fii liber şi să călătoreşti...asta e o certitudine pe care o am de multă vreme şi care încă nu a fost zdruncinată de nimic până acum. Sentimentul de a cunoaşte lumea, chiar şi bucăţică cu bucăţică, este unic. Într-o călătorie înveţi cât în 5 ani de şcoală, sau chiar cât într-o viaţă trăită "convenţional". Mi-am propus să pun câte o poză din fiecare ţară în care am fost în ultimii cinci ani. Spun în ultimii cinci ani pentru că am mai avut norocul să ies din România pe la mijlocul anilor 90, dar cum aparatele foto digitale în vremurile alea intrau la categoria s.f, nu am decât puţine poze pe hârtie de proastă calitate. Poate o să le adaug dacă le scanez în viitor. Deci, câte o poză din fiecare ţară.




O zi minunată de toamnă într-un decor absolut fantastic. Cu soră-mea în Parcul Naţional Plitvice din Croaţia, octombrie 2007.


Nu e nimic de povestit despre Venezia. Ori ajungi să o vezi, ori nu. Diferenţa dintre ea şi restul oraşelor lumii este atât de mare încât nu i se poate sublinia în cuvinte caracterul distinct. Un loc nepământean. Venezia, Italia, octombrie 2007







Legendele spun că tovarăşa Elena Ceauşescu, ajungând cu "tovarăşul de drum şi de viaţă" la o grădină zoologică, văzând o girafă a exclamat: "Aşa ceva nu există". Aceeaşi reacţie am avut-o şi eu în Peştera Postojna, din Slovenia...octombrie 2007


Experienţa Tunisia va rămâne etalon pentru mine oricât aş avea norocul să călătoresc de-acum înainte. Ajungând aici mi-am dat seama ce mare e lumea...şi câte are să ne ofere. Oaza Chebika, Tunisia, ianuarie 2008


Dacă nici anii de ocupaţie nazistă, nici următorii 40 sub sabia nemiloasă a comunismului n-au reuşit să-i ştirbească câtuşi de puţin din frumuseţe şi măreţie, e clar că Praga este un oraş nemuritor. Praga, Cehia, februarie 2008



O excursie de-o zi transformată în revelaţie. Cum să existe ceva atât de aproape, atât de frumos şi noi să-i dăm aşa o importanţă scăzută? Veliko Tarnovo, Bulgaria, octombrie 2008


De fiecare dată când îi aud numele tresar. De fiecare dată când văd imagini cu el, mi se furnică pielea. Fiecare film despre războiul de aici mă bulversează total. Singurul loc de care m-am îndrăgostit pe viaţă...iremediabil. Sarajevo, ljubavi moja!
Sarajevo, Bosnia, aprilie 2009


O şosea cu nişte privelişti absolut încântătoare. E cam ciudat să ajungi la peste 2500 de metri altitudine fără să mişti un deget...dacă aveţi drum prin Austria vara nu rataţi şoseaua Grosglockner Alpenstrasse. iulie 2009


O fi fost nebun Hitler, dar prost nu a fost deloc. Cel puţin nu atunci când şi-a stabilit "cuibul de vultur" la Berchtesgaden. La mică distanţă de cuibul său se găsesc lacul şi staţiunea Konigssee. Tot să îţi ardă să cucereşti lumea dintr-un asemenea loc! Konigssee, Germania, iulie 2009


Un asfinţit minunat peste un oraş asemenea. Am pierdut o noapte pe străzile sale, singur, am băut cea mai proastă vodkă din lume, am avut timp să mă şi îmbăt puţin, m-am şi trezit, m-am şi rătăcit, dar m-am simţit extraordinar. Un oraş plin de viaţă. Novi Sad, Serbia, iulie 2009


Mai ştiţi piesa de anii 80 a Belindei Carlisle, "Heaven is a place on Earth"? Cu siguranţă că la Ohrid se referea! Ohrid, Macedonia, noiembrie 2010


De când umblu prin munţi, aşa ceva nu mi-a mai fost dat să văd. Culoarea norilor a ţinut cinci minute maxim după care s-a estompat...Cabana Valea Sâmbetei, Munţii Făgăraş, România, februarie 2011