Pe urmele bizantinilor şi otomanilor: Istanbul - introducere

Cu ce să începi când vine vorba de vechiul Bizanţ, măreţul Constantinopol sau acctualul Istanbul? Cu un îndemn: tovarăşi, dragi călători din cele patru zări, iubiţi boschetari ce trageţi din pungile cu vise, stimaţi telespectatori şi radioascultători, scumpi corporatişti ce munciţi 30 de ore pe zi, faceţi-vă timp, împachetaţi-vă trei ţoale şi îndesaţi două sandviciuri cu salam victoria şi fuga la Istanbul cu voi! Acum serios, fiecare cu gusturile şi personalitatea lui, dar pe mine personal, Istanbulul m-a lăsat mut de uimire. Am simţit că am ajuns în centrul lumii, acolo unde s-au strâns toate frumuseţile lăsate pe pământ de Dumnezeu (zis şi Allah) şi desăvârşite de om. Aici trecutul, prezentul şi viitorul sunt la fel de bine reprezentate. Un oraş viu, invadat la propriu de tineri, un furnicar absolut de nedescris, întins pe o suprafaţă imensă, cu discrepanţe năucitoare între străzi aflate la 50 de metri distanţă una de cealaltă. Cel mai exigent om din lume va găsi cu siguranţă în Istanbul ceva care să-l cucerească, fie că e vorba de lux, de sărăcie, de bogăţia de monumente islamice sau creştine, de abundenţa de fructe proaspete, de diversitatea etnică şi culturală, de frumuseţea băştinaşelor sau a minaretelor moscheii Suleymaniye în lumina apusului. Şi mai presus de asta, e atât de aproape...cu două opriri culturale absolut necesare la Veliko Tarnovo şi la Edirne, din Bucureşti nu se fac mai mult de 12-13 ore cu maşina. Au dispărut şi legendele legate de barbarii bulgari care atacă autocare pline cu străini pe care ulterior îi mănâncă, aşa că nu vă rămâne decât să mergeţi la Istanbul...şi dacă nu vă place, mă înjuraţi la întoarcere:).


Ce puteţi face la Istanbul? În primul rând, nu aveţi cum să vă plictisiţi oricât de ursuzi şi mofturoşi v-aţi găsi. Măcar pentru faptul că de îndată ce veţi scoate capul din hotel va trebui să vă feriţi din calea milioanelor de Schumacheri care se cred pe circuitele de formula 1. Vă puteţi îngrăşa...asta cu siguranţă. Cât vezi cu ochii, restaurante, fast-food-uri, shaormerii, cofetării, toate posesoare ale unor vitrine apetisante cărora nu ai cum să le rezişti. Mai puteţi să vă rătăciţi, dar cu cât vă veţi dezorienta mai tare cu atât veţi descoperi locuri mai interesante şi panorame mai potrivite pentru "momente Kodak". Puteţi deveni mai cinstiţi, chiar dacă forţat, şi asta deoarece nu ai cum să faci blatul pe "R.A.T.I", cel puţin în tramvaie. Sistemul e asemănător celui de la metroul bucureştean, cu turcaleţi încruntaţi care şed într-o gheretă şi urmăresc fiecare mişcare a potenţialilor blatişti. Puteţi schimba continentele într-un sfert de oră cu doar 3,5 Ron atât cât costă un bilet pe feriboturile care fac legătura între cele două ţărmuri. Drumul durează destul de puţin, dar e o plăcere să stai la etaj, în bătaia vântului, şi să admiri cu un ochi palatul Dolmabahce şi cu celălalt Uskudar-ul. Dacă aveţi patima negocierilor în sânge, puteţi să vă desăvârşiţi în cel mai mare bazar acoperit din lume. Aici nici măcar o brichetă nu se cumpără fără tocmeală. Am ajuns în bazar, dar mi-a fost imposibil să cumpăr ceva, am preferat să admir multitudinea de oameni, de culori, de bunătăţi şi arhitectura tipic orientală a bazarului. De vizitat, nu mai aduc vorba...puteţi să vizitaţi cât vreţi, chiar şi în stil nipon, făcând poze la două aparate şi alergând dintr-un loc în altul, nu aveţi nici o şansă să epuizaţi bogăţia de monumente cu care Istanbulul răsfaţă orice musafir. Aaaa, şi mai e ceva: o puteţi pune de-un diabet zaharat dacă intraţi în minunatele lor cofetării ori de câte ori o să v-o ceară papilele gustative. Preferatele mele au fost "tulumbele", nu ştiu cum să le descriu, în orice caz nişte prăjituri însiropate foarte dulci:).


Ce puteţi vizita în Istanbul? Puteţi vizita nenumărate minunăţii, tot ce vă pot spune cu certitudine e că nu le veţi epuiza niciodată. În cele două zile petrecute pe malurile Bosforului (ah, ce-mi plac clişeele:P), am încercat să vizitez cât mai multe obiective, dar fără a neglija şi alte aspecte precum mersul fără orizont pe străduţe, plimbarea cu vaporaşul, deliciile culinare şi bineînţeles pufăitul narghilelei. Densitatea de monumente din Cornul de Aur este de neînchipuit, fiecare ulucă din fiecare gard are istoria ei. Iniţial, mi-am propus ca o zi să o petrec în zonele mai puţin comerciale ale oraşului. N-am reuşit, deoarece Cornul de Aur este imens şi, contrar închipuirilor mele iniţiale, are nenumărate zone cât se poate de autentic orientale, cu copii jucând fotbal în mijlocul străzii, sau cu birturi pe jumate dărâmate în care se strâng pe seară bătrânii la un ceai sau o narghilea. De multe ori tindem să minimalizăm importanţa monumentelor arhicunoscute, în care ştim dinainte că ne vom călca pe picioare cu sute sau mii de alţi turişti, şi alegem variantele mai "underground", mai "off the beaten path". Şi eu fac la fel, dar sfatul meu este ca în Istanbul, oricât aţi sta la coadă la bilete, oricâtă îmbulzeală ar fi, să nu cumva să rataţi Sfânta Sofia, Moscheea Sultanahmed (Albastră) sau Palatul Topkapi. Pe mine, fiecare în parte, din motive diferite, m-a lăsat mut. Primii paşi în Sfânta Sofia nu îi voi uita niciodată. Eram atât de emoţionat (şi pentru că îmi doream de ani de zile să ajung aici) de măreţia şi frumuseţea interiorului încât m-au cam lăsat genunchii şi mi-a luat câteva minute să-mi revin. Pe lângă cele trei "landmark-uri" ale oraşului, aflate la doi paşi unul de celălalt, am mai vizitat Bazilica Cisternă, Marele Bazar, Palatul Dolmabahce, Episcopia Ortodoxă şi Moscheea Suleymaniye, voi reveni cu câteva vorbe despre fiecare când va fi cazul.
Am auzit voci care susţin că toate moscheile sunt la fel, şi că dacă vizitezi Sultanahmed este arhisuficient. Fiecare cu părerile lui, eu am încercat să intru în cât mai multe (trebuie avut în vedere că în timpul celor cinci rugăciuni din timpul unei zile, accesul este interzis non-musulmanilor), şi pot spune că fiecare dintre ele au particularităţile sale, modele florale distincte minuţios realizate şi arhitecturi diferite, chiar dacă evident se pot găsi o sumedenie de similitudini.